Manastirea Agapia Veche sau Agapia din Deal
  Acest asezamant de cult este situat catre nord, la cca. 2 km de Manastirea Agapia (Agapia din Vale), intr-o poiana adapostita. Inceputurile vietii monahale au facut-o calugarii sihastri. In a doua jumatate a secoului XIV-lea, acestia, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astazi "Livada parintilor". De la acest sihastru si-au primit numele manastirea, muntii din jur, valea cu paraul si mai apoi satul si comuna.
 La sfarsitul secolului al XV-lea, s-a construit o noua biserica din lemn si cateva chilii pe actualul loc, numit "Poiana lui Eufrosin".
  Cu timpul, numarul sihastrilor s-a marit si biserica a devenit neincapatoare. De aceea, la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rares si doamna Elena au contribuit la constructia unei noi biserici din piatra, pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si mosii.

  Pana in secolul al XVII-lea, manastirea a avut o perioada de glorie, fiind un important lacas de inchinaciune si de cultura. Aici au ucenicit si au invatat multi feciori de boieri si domni, unii dintre ei ajungand episcopi, mitropoliti sau domnitori ai Moldovei. Printre ei se numara si domnitorul Aron-Voda (1591-1595), de care se leaga legenda incrustata cu litere vechi si cam sterse de vreme, pe o stanca ce este cunoscuta sub numele de "Piatra lui Aron-Voda", situata cam la jumatatea distantei, pe drumul ce duce de la Agapia din Deal la Agapia din Vale. Acesta "in junetea sa invata carte de la unchiul sau, staretul Siluam". Intr-o noapte, "iesi pe ascuns din maastire si pe cand se intorcea, pe la miezul noptii, ca sa fie la Utrenie, fie surprins in acest loc de mosul sau si pedepsit. Junele rusinat fugi de la manastire si nu mai veni acolo, pana ce nu a ajuns la domnia tarii, cand milui manastirea si reinnoi daniile ce avea de la domnii predecesori" (Eustochia Ciucanu, 1988).

  Terenul instabil si spatiul de extindere limitat au determinat, in secolul al XVII-lea, stramutarea in vale a calugarilor, gospodariilor si anexelor. Manastirea Agapia din Deal a ramas o sihastrie, un salas al schivnicilor batrani, iubitori de liniste si de viata aspra pustniceasca. Biserica, cazuta in ruina, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou hram, "Schimbarea la Fata a Domnului" (6 august), care se pastreaza si astazi. Deplasarile de teren de pe teritoriul manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase consolidari si renovari.

  In perioada anilor 1990-1994, au fost necesare demolarea bisericii si inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton armat, placata cu piatra, bine implantata in roca muntelui. Biserica, mult mai inalta si mai incapatoare este construita din barne groase din brad, imbracate in exterior cu dranita, cu pereti ornamentati, cu un brau sculptat, din stejar.
  In interior, peretii tencuiti sunt pictati in fresca. Catapeteasma, din stejar masiv, este frumos ornamentata prin sculptura. Din vechile constructii a ramas turnul-clopotnita din secolul al XVII-lea, o constructie masiva din piatra, cu o inscriptie ce dateaza de la Anastasia, doamna lui Duca-Voda.
  Sihastria de la Agapia Veche a fost un nucleu de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca, in care pustnicii au trait intr-o desavarsita pietate, unii dintre ei fiind proslaviti dupa moarte, in randul sfintilor: cuviosul Agapie Sihastrul, cuviosul Eufrosin Sihastrul, sihastrii din muntele Scaunele (situat pe obcina, un kilometru mai sus de Agapia Veche), cuviosii parinti Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile si Paisie (sec. XVI-XVII), Sfantul Rafail, Sfantul Partenie si altii. (Prostosinghel Ioanichie Balan, 1990)